Când protocoalele „se mută înapoi pe mainnet”, cum se schimbă logica valorii Ethereum?
Autor: imToken Link original: https://www.techflowpost.com/article/35304 Declarație: Acest articol este un conținut preluat, cititorii pot obține mai multe informații prin linkul original. Dacă autorul are obiecții privind forma preluării, vă rugăm să ne contactați, vom face modificările conform cerințelor autorului. Preluarea este doar pentru partajarea informațiilor, nu constituie niciun sfat de investiții și nu reprezintă punctele de vedere și pozițiile lui Wu Shuo. L2 mănâncă din valoarea L1? Ethereum își pierde compozabilitatea globală? În cei doi ani în care narativul Rollup a fost în vogă, astfel de îngrijorări au dominat aproape întreaga comunitate Ethereum. Logica pieței era că, odată ce costurile tranzacțiilor pe mainnet cresc, mai multe aplicații, active și utilizatori ar trebui mutați pe L2 independente. Totuși, în 2026, au început să apară schimbări interesante. De la Synthetix care a redeployat noua platformă de contracte perpetue pe mainnet-ul Ethereum, la ENS care a abandonat Namechain, proiecte precum Trueo și Superseed au ales din nou L1, părând să considere că menținerea unui L2 independent nu mai este soluția optimă. Chiar și unele L2 au început să se restrângă sau să se închidă; la începutul lui octombrie, Blast, care avea peste 2 miliarde USD TVL, a anunțat încetarea operațiunilor, iar Abstract a anunțat închiderea rețelei în decembrie. Pe de altă parte, Ethereum Foundation, integrând strategiile „Scale (scalare)”, „Improve UX (îmbunătățirea experienței)” și „Harden the L1 (consolidarea mainnet-ului)”, a dus performanța mainnet-ului într-o nouă etapă de livrare inginerescă. Deci, de la „totul poate fi Rollup” la „revenirea pe mainnet-ul Ethereum”, ce s-a întâmplat cu adevărat? De la „exod” la „revenirea pe mainnet” În ultimii ani, din cauza costurilor ridicate de gaz pe mainnet-ul Ethereum, construirea unui L2 propriu sau mutarea activităților principale pe alte Rollup a devenit o practică standard pentru multe protocoale importante. Recent, ecosistemul on-chain trece printr-o ajustare inversă interesantă, iar proiectele încep să reevalueze alegerea între L1 și L2 din perspectiva costurilor infrastructurii, securității activelor și lichidității ecosistemului. Cel mai reprezentativ exemplu este ENS. În 2024, ENS Labs a planificat un ZK Rollup dedicat pentru ENSv2 (Namechain), pentru a reduce costurile de înregistrare și administrare a domeniilor printr-un mediu de execuție independent. Dar în februarie 2026, cofondatorul ENS, Nick Johnson, a anunțat oprirea dezvoltării Namechain, iar ENSv2 va fi implementat direct pe mainnet-ul Ethereum, motivând că viteza de scalare a L1 a depășit așteptările din urmă cu doi ani. Conform datelor ENS Labs, odată cu creșterea Gas Limit-ului Ethereum, costul mediu de gaz pentru înregistrarea unui domeniu ENS a scăzut cu aproximativ 99% în ultimul an, de la aproape 5 USD la sub 0,05 USD. În același timp, menținerea unui L2 independent implică costuri de noduri și infrastructură, plus gestionarea suplimentară a rezolvării cross-chain, podurilor, auditului de securitate și operațiunilor continue. Dacă o activitate poate fi realizată pe mainnet cu costuri foarte mici, menținerea unui Rollup independent poate complica inutil arhitectura produsului. Schimbări similare apar și în domeniul DeFi. În iunie 2025, Synthetix, care a promovat activ ecosistemul L2 Ethereum, a publicat „L2s are Dead, Long Live Ethereum”, criticând fragmentarea lichidității și instabilitatea infrastructurii cauzate de strategia L2. În decembrie același an, noua platformă de contracte perpetue lansată de Synthetix a fost activată pe mainnet-ul Ethereum. În a doua jumătate a lui 2026, au avut loc mutări mai concrete: Trueo: în septembrie a anunțat mutarea principală de pe Base înapoi pe Ethereum L1, dorind să profite de integrarea mai puternică, efectul de rețea și neutralitatea mainnet-ului pentru a construi piețe de predicție și oracole mai de încredere; ShapeShift: la 1 octombrie a mutat programul de staking rFOX de pe Arbitrum pe mainnet-ul Ethereum, motivul fiind că majoritatea tokenurilor FOX sunt deja pe mainnet, deci nu are sens să forțeze utilizatorii să facă cross-chain pentru staking; Superseed: în august a oprit rețeaua L2 existentă, planificând să mute produsele principale ale ecosistemului pe mainnet-ul Ethereum, renunțând la dependența de veniturile din gazul lanțului independent pentru susținerea împrumuturilor, folosind strategii de venit la nivel de aplicație; Nillion: în octombrie a lansat Blacklight L1, mutând operațiunile nodurilor de pe Nillion L2 pe mainnet-ul Ethereum și planificând eliminarea treptată a rețelei L2. Aceste cazuri nu înseamnă că toate protocoalele părăsesc L2, dar indică faptul că tot mai multe proiecte aleg infrastructura în funcție de nevoile reale de securitate, lichiditate și eficiență. Mai mult, presiunea operațională asupra unor L2 independente începe să iasă la iveală. La 2 octombrie, Blast a anunțat oprirea operațiunilor, motivând că costurile de întreținere depășesc veniturile generate și nu există o cale clară spre sustenabilitate economică. Abstract a anunțat închiderea rețelei la 15 decembrie, deși avea peste 144 de aplicații integrate și peste 400.000 de utilizatori, lipsa lichidității, ecosistemul DeFi limitat și absența participării instituționale au făcut dificilă susținerea unei blockchain publice independente pentru consumatori. Aceasta arată că pentru multe L2, a avea un lanț nu echivalează cu un model de afaceri sustenabil. Mai ales în contextul reducerii continue a costurilor de publicare a datelor L2 pe Ethereum și a îmbunătățirii performanței mainnet-ului, atragerea utilizatorilor doar prin gaz ieftin și stimulente token devine tot mai dificilă pentru competitivitate pe termen lung. Reconstrucția relației L1 și L2: „starea rămâne pe mainnet, calculul este externalizat” De ce proiectele nu mai insistă să mențină un L2 „mare și complet”? Pe lângă considerentele economice, există o problemă fundamentală: pe măsură ce aplicațiile și lichiditatea se dispersează pe rețele diferite, ce impact are asta asupra compozabilității globale, cel mai important atribut al Ethereum? Inițial, în roadmap-ul centrat pe Rollup, rolurile erau clare: L1 asigură securitatea, disponibilitatea datelor și finalizarea, iar L2 oferă scalare extremă și costuri reduse de gaz. În epoca în care gazul pe mainnet costa zeci de dolari, aceasta era singura soluție fezabilă. Dar realitatea s-a dovedit mult mai complexă. Până în noiembrie 2026, ETHBEAT (fost L2BEAT) a înregistrat zeci de L2 de diferite tipuri, dar doar câteva au ajuns la Stage 2, cu active aproape neglijabile. În schimb, Rollup-urile majore precum Base, Arbitrum One, OP Mainnet sunt încă în Stage 1. Practic, progresul L2 către Stage 2 este mult mai lent decât se aștepta, în timp ce scalarea L1 accelerează. Vitalik Buterin a concluzionat că, odată cu accelerarea scalării mainnet-ului, „viziunea originală a L2 și rolul lor în Ethereum nu mai sunt valabile”. Mai mult, unele L2 aleg să rămână pe termen lung în Stage 1 din motive de reglementare, model de afaceri sau control al clienților. Aceasta nu înseamnă că greșesc; pentru aplicații instituționale cu cerințe reglementare, păstrarea unor drepturi de administrare și upgrade poate fi parte din design, dar dependența pe termen lung de entități limitate pentru upgrade-uri și decizii de stare nu trebuie confundată cu un shard complet descentralizat al mainnet-ului Ethereum. Astfel, o practică compromisă este să se păstreze activele și starea critică pe L1, iar calculele frecvente și complexe să fie externalizate off-chain sau în alte medii de execuție. Noua platformă de contracte perpetue Synthetix este un exemplu tipic: arhitectură hibridă în care activele utilizatorilor sunt custodiat de contracte pe Ethereum L1, iar potrivirea ordinelor este realizată off-chain printr-un motor CLOB performant, rezultatele fiind apoi scrise în batch pe mainnet. Astfel, utilizatorii nu trebuie să mute active mari pe alte lanțuri pentru viteză, dar beneficiază de o experiență de potrivire a ordinelor aproape de cea a unui exchange centralizat. Desigur, nu elimină complet problema încrederii; Synthetix încă depinde parțial de gestionarea marjelor off-chain, iar sistemul de potrivire trebuie auditat, dar custodia activelor și extragerea finală sunt garantate de contractele mainnet-ului, evitând riscurile unui L2 independent. Aceasta oferă o altă perspectivă: nu toate calculele trebuie făcute on-chain pentru a realiza finanțe on-chain autentice; esențial este ce procese necesită garanții de încredere ireversibile oferite de reguli on-chain. Pe termen lung, direcția de cercetare Native Rollup promovată de Vitalik ar putea fi o soluție ideală. Pe scurt, prin mecanismul nativ ZK-EVM al Ethereum, mainnet-ul poate verifica direct execuția EVM a Rollup-urilor, reducând dependența de comitete externe de securitate și facilitând interoperabilitatea și compozabilitatea sincronizată între Rollup-uri. În același timp, soluții precum Ethereum Economic Zone (EEZ) încearcă să realizeze o interacțiune sincronă mai strânsă între Rollup-uri și mainnet. Aceste tehnologii sunt încă în faze diferite de dezvoltare și testare, dar converg spre un scop comun: utilizatorii să nu fie forțați să accepte active, lichiditate și sisteme de încredere fragmentate doar pentru că folosesc medii de execuție diferite. Desigur, L2 nu va dispărea; pentru tranzacții frecvente, jocuri, calcul privat și aplicații ce necesită control propriu al mediului de execuție, L2 rămâne valoros. Ceea ce trebuie schimbat este viziunea care a pus „scalarea” ca singura misiune centrală a L2. Când L1 și L2 devin ieftine, pe ce se bazează ETH pentru a capta valoare? Discuția despre infrastructură și arhitectura aplicațiilor ne conduce la o întrebare practică: dacă mainnet-ul Ethereum devine tot mai puternic și tot mai multe aplicații revin pe L1, se schimbă și logica valorii ETH? În ultimii ani, evaluarea ETH a fost în mare parte bazată pe mecanismul de ardere a taxelor introdus de EIP-1559. Conform acestui mecanism, taxa de bază (Base Fee) plătită de utilizatori este arsă, iar taxa prioritară (Priority Fee) merge către validatori. Când cererea de tranzacții este mare și spațiul de bloc limitat, Base Fee crește, iar arderea ETH crește. Aceasta a stat la baza narativului „Ultrasound Money”: dacă rețeaua crește continuu, arderea taxelor poate compensa sau depăși emisia nouă de ETH, generând deflație netă. Dar problema este că, odată cu upgrade-urile Dencun, Fusaka care reduc costul datelor L2 trimise pe mainnet și cu creșterea continuă a Gas Limit-ului mainnet-ului, costul și veniturile din taxe pe tranzacție pot scădea. Chiar dacă volumul tranzacțiilor crește, arderea ETH nu crește neapărat proporțional. Bazarea pe taxe mari pentru susținerea valorii ETH poate crește costurile pentru utilizatorii obișnuiți și aplicațiile reale, afectând competitivitatea pe termen lung. Vitalik Buterin a discutat poziționarea valorii ETH, exprimând clar că, în loc să vadă ETH doar ca un activ care captează valoare prin arderea taxelor, el consideră că ETH este mai degrabă un depozit de valoare (Store of Value) pe termen lung pentru Ethereum. El nu neagă EIP-1559 și nu propune eliminarea arderii taxelor. Dimpotrivă, consideră că mecanismul este rezonabil și trebuie păstrat, dar chiar dacă arderea taxelor acoperă pe termen lung mai puțin de 10% din emisia de echilibru, deținătorii nu ar trebui să fie dezamăgiți, deoarece valoarea ETH nu provine doar din ardere. De ce? În primul rând, perioadele cu cele mai mari arderi ETH au fost în mare parte generate de activități speculative interne industriei crypto. De exemplu, în 2022, mintarea NFT-urilor Otherdeed de la Yuga Labs a generat aproximativ 180 milioane USD taxe într-o singură zi, dar aceste venituri nu reflectă o cerere externă reală. Dacă piața crypto scade și speculațiile scad, aceste tranzacții și venituri pot dispărea. Prin urmare, extrapolarea valorii ETH pe termen lung doar din datele istorice de ardere nu oferă o bază solidă. În al doilea rând, pentru a susține o capitalizare de mii de miliarde USD, rețeaua ar trebui să genereze taxe foarte mari, ceea ce ar putea forța Ethereum să crească investițiile în dezvoltare, să ajusteze direcția produselor și să intervină mai agresiv în guvernanță. Aceasta contravine obiectivelor pe termen lung ale Ethereum de descentralizare și rezistență la control. Mai important, menținerea unor taxe mari pentru a crește arderea poate exclude utilizatorii obișnuiți care au nevoie de confidențialitate, securitate și servicii financiare deschise. Deci, dacă excludem arderea taxelor, pe ce se bazează valoarea pe termen lung a ETH? Vitalik consideră că răspunsul este competitivitatea unică a Ethereum: descentralizarea și caracteristicile CROPS - rezistență la cenzură și captură, open source, confidențialitate și securitate. Aceste atribute conduc la o valoare pragmatică: stabilitatea și capacitatea rețelei de a funcționa continuu în condiții externe schimbătoare. În special într-o eră cu dezvoltare accelerată a AI și schimbări în infrastructura financiară și digitală tradițională, o infrastructură financiară neutră, fiabilă și greu de controlat extern are o valoare mai mare decât veniturile mari din taxe într-o anumită perioadă. Din această perspectivă, consolidarea L1 întărește baza valorii pe termen lung a ETH pe trei dimensiuni: Capacitatea de stare și de finalizare, care construiește cel mai important efect de rețea Ethereum: calculul poate fi comercializat și mediile de execuție replicate, dar un strat comun de finalizare cu active mari, protocoale financiare mature și lichiditate profundă este greu de recreat rapid, ceea ce întărește poziția ETH ca activ de gaz, garanție nativă și activ de finalizare; Scalarea mainnet-ului, care face ca valoarea ETH să nu mai depindă de taxe mari pe tranzacție: în ultimii doi ani, Ethereum a încercat să rezolve contradicția de a crește debitul fără a crește exponențial cerințele hardware pentru noduri, iar maturizarea tehnologiilor poate transforma Ethereum dintr-o rețea de finalizare „low-frequency, high-cost” într-o infrastructură financiară globală cu debit mare și costuri reduse; Mecanismul de staking și securitatea economică, care oferă o cerere solidă pentru ETH: ETH este atât resursa nativă pentru funcționarea rețelei, cât și garanția economică pentru consensul PoS, plus un activ important de garanție și lichiditate în DeFi și finanțele on-chain, oferind o susținere mult mai completă decât arderea taxelor. Concluzie Dacă dezvoltarea Ethereum din ultimii ani a fost un experiment de scalare, schimbările din 2026 par să marcheze o regăsire a echilibrului în ecosistem. L2 nu va dispărea și nici nu ar trebui; ele rămân componente importante pentru extinderea scenariilor de utilizare Ethereum, oferind medii de execuție diferențiate și servind mai mulți utilizatori. În același timp, L1 nu poate rămâne doar un strat de disponibilitate a datelor și finalizare. Trebuie să-și consolideze execuția, poziția de centru de lichiditate, rezistența la cenzură și securitatea economică, pentru ca cele mai importante active și stări financiare să se poată sedimenta într-un mediu suficient de de încredere. Așa cum transmite filosofia Lean Ethereum: să reducem redundanța și fricțiunea, readucând securitatea, rezistența la cenzură și consensul stării în centrul protocolului. Când cele mai valoroase stări și lichidități se reunesc pe mainnet, un Ethereum mai performant, cu o experiență mai unificată și o bază de valoare mai solidă, începe un nou capitol pentru următorul deceniu.
Declinarea responsabilității: conținutul OKX Orbit este furnizat doar în scopuri informative. Aflați mai multe
Răspunsuri
Încă nu există niciun comentariu. Fiți primul care răspunde!